Gând de dimineață
Aseară am vorbit cu un fintech din Ucraina. Om calm, profesionist, cu idei bune și o propunere serioasă pentru un proiect care ar putea ajuta diaspora ucraineană. Am stabilit următorii pași. Am închis call-ul cu speranță.
Dimineață m-am trezit cu gândul: „Oare mai trăiește?”
Nu exagerez. N-am cum să știu. Nu pot da nume. Nici locuri. Pentru siguranța lor. Poate, în curând, și a noastră.
Ei lucrează în condiții greu de imaginat. Scriu cod între două alarme aeriene. Participă la întâlniri online în timp ce în fundal se aud sirene. Trimit emailuri care s-ar putea să fie ultimele.
Și totuși construiesc. Pentru alții. Pentru cei plecați. Pentru cei rămași. Pentru viitor.
Nu e un podcast, nu e un articol analitic, nu e un comunicat. Este doar un gând. Scurt și apăsător. Și o recunoaștere: că în vremuri ca astea, adevărata reziliență nu se măsoară în uptime sau în funding rounds, ci în tăcerea în care continui să lucrezi în timp ce lumea se prăbușește în jurul tău.
Vizualizat de: 7 ori.